Accueil › ID’info › Micotoxinele: un pericol atât vizibil, cât și invizibil
Micotoxinele afectează toate producțiile vegetale: cereale, iarbă, lucernă, hamei, arahide etc.
O micotoxină este un metabolit toxic care poate fi produs de anumite tulpini de mucegai, care poate avea un impact asupra sănătății și performanțelor zootehnice, în funcție de doză și de specia animală. Condițiile climatice sunt un factor determinant în producerea de micotoxine. Aflați mai multe despre proprietățile toxicologice ale micotoxinelor și despre modul de reducere a prezenței lor în materiile prime.
FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură) estimează că peste 75% din culturile de cereale din întreaga lume sunt afectate de micotoxine la niveluri semnificative. Au fost identificați mai mult de 300 de metaboliți secundari, dar numai aproximativ treizeci au proprietăți toxice reale care provoacă îngrijorare (AFSSA, 2009).
Figura 1: Principalele micotoxine găsite în materiile prime.
Există o potențare a toxicității și, fără îndoială, asociații sinergice de toxicitate. Condițiile climatice, influențate de schimbările climatice, joacă un rol important în proliferarea ciupercilor producătoare de micotoxine. Clima este factorul agroecosistemic cu cea mai mare influență asupra ciclului de viață al ciupercilor.
Figura 2: Parametrii care influențează dezvoltarea micotoxinelor.
Temperaturile ridicate și perioadele prelungite de ploaie creează medii favorabile pentru aceste ciuperci, crescând riscul de contaminare a culturilor. În Europa de Sud și de Est, anii mai calzi și mai uscați decât în mod normal au avut un impact asupra dezvoltării mucegaiurilor în câmp, cu o incidență mai mare a Aspergillus flavus. În ceea ce privește genul Fusarium, acesta se dezvoltă mai mult atunci când activitatea apei (= apă liberă, aw) este ridicată. Nordul și centrul Europei vor fi mai afectate de acest tip de micotoxină din cauza creșterii umidității până în 2050 (ZINGALES et al., 2022).
În Europa, sezonul 2023-2024 a fost marcat de un deficit persistent de precipitații în regiunile din vestul Mediteranei, care a împiedicat însămânțarea și dezvoltarea inițială a cerealelor de iarnă. În schimb, precipitațiile abundente și o iarnă în general blândă în întreaga Europă au provocat perturbări majore la însămânțarea și dezvoltarea culturilor de iarnă. Aceste condiții meteorologice speciale ar putea favoriza dezvoltarea micotoxinelor în cereale. Mai jos sunt prezentate precipitațiile pentru diferite luni din sezonul 2023-2024 în comparație cu mediile pentru diferite luni din perioada 1991-2020.
Ce spun reglementările europene?
Uniunea Europeană impune standarde stricte pentru nivelurile maxime de micotoxine din produsele alimentare. În 2024, tocmai au fost introduse limite maxime mai stricte pentru anumite micotoxine, ca răspuns la noile date privind efectele lor pe termen lung asupra sănătății umane. Comisia Europeană își înăsprește reglementările începând cu 2016. Noul regulament reduce pragul micotoxinei DON în grâul comun și orz de la 1250 la 1000 µg/kg [Regulamentul (UE) 2024/1038 din 9 aprilie 2024].
Figura 3: Conținutul maxim autorizat în semințe neprelucrate (Regulamentul UE, 2024).
Micotoxinele își exercită efectele toxice prin diverse mecanisme:
Unele micotoxine, cum ar fi DON, perturbă sinteza proteinelor prin legarea de ribozomi, ducând la moartea celulelor.
Micotoxinele pot genera specii reactive de oxigen (ROS), provocând leziuni oxidative ale nutrienților (lipide, proteine) și ADN. AFB1 este hepatotoxic și poate provoca leziuni hepatice acute și cronice. AFB1 ajunge în ficat prin sistemul portal și este metabolizat de citocromi în AFB1 8,9-epoxid (AFBO). AFB1 este apoi capabil să inducă producerea de ROS, cum ar fi peroxidul de hidrogen (H2O2), ducând la stres oxidativ (D. PAYROS et al. 2021).
În plus, la vacile de lapte, aceasta poate fi transformată în AFM1 în lapte, reprezentând un risc direct pentru sănătatea umană.
Micotoxinele precum aflatoxinele pot interacționa cu ADN-ul, provocând mutații.
Unele micotoxine, cum ar fi zearalenona, imită sau blochează hormonii naturali, perturbând funcția endocrină normală. Bioconversia zearalenolului de către animale duce la crearea a doi metaboliți, denumiți α și β zearalenol. Forma α -zearalenol este cea mai estrogenică și poate avea un efect negativ asupra reproducerii (C. GURIKAR et al. 2023).
De fapt, zearalenona acționează ca un agonist al receptorilor de estrogen, provocând tulburări hormonale. La scroafe, provoacă tulburări de reproducere, avorturi și o fertilitate redusă.
Aflatoxinele afectează, de asemenea, răspunsul inflamator. Acestea slăbesc sistemul imunitar prin inhibarea mai multor funcții ale macrofagelor, cum ar fi fagocitoza (MEISSONNIER et al., 2006; OTTINGER și KAATARI, 2000). Animalele hrănite cu o dietă continuă contaminată cu micotoxine pot fi mai sensibile la infecții microbiene (bacteriene, parazitare și virale) și la o reducere a eficacității vaccinurilor (OSWALD et al., 2005).
Alte micotoxine, precum deoxinivalenolul DON, își exercită efectele nocive în tractul gastrointestinal. În mod similar, în rumen, în timp ce unele micotoxine, cum ar fi DON, pot fi degradate, altele, cum ar fi zearalenona, pot fi activate și devin astfel mai toxice după transformare.
Efectele micotoxinelor mascate, cunoscute și sub denumirea de „micotoxine modificate”, pot fi deosebit de nocive deoarece sunt dificil de detectat prin metodele standard de testare a micotoxinelor. Micotoxinele mascate se formează atunci când plantele sau ciupercile modifică structura chimică a micotoxinelor, făcându-le „invizibile” pentru analiza de rutină a furajelor.
Cu toate acestea, odată ingerate de animale, aceste toxine modificate pot fi transformate înapoi în formele lor toxice în timpul digestiei, rezultând o serie de efecte adverse.
Dată fiind natura lor ascunsă, micotoxinele mascate reprezintă o amenințare tăcută la adresa sănătății și producției animale, ceea ce face ca testele regulate și metodele avansate de detecție să fie esențiale pentru o gestionare eficientă.
Figura 4: Diagrama rezumativă a efectelor negative ale micotoxinelor la toate speciile.
Lupta împotriva apariției micotoxinelor începe cu alegerea soiurilor care sunt mai rezistente la fusarioză. Perioada de însămânțare este, de asemenea, un parametru important de luat în considerare.
Înainte de însămânțare, se recomandă mărunțirea sau arătura dacă există reziduuri de paie sau tulpini de porumb. Protecția fungică va fi necesară pentru a limita riscul de apariție a micotoxinelor în boabe.
În continuare, la depozitarea cerealelor, boabele trebuie păstrate într-un loc curat, uscat și bine ventilat pentru a evita condensul și eventualele mucegaiuri.
Figura 5: Diagrama de conservare a cerealelor (ARVALIS).
IDAFIX PLUS este un amestec specific de adsorbanți organici și anorganici combinați cu neutralizatori de ciuperci și toxine pe bază de uleiuri esențiale. Structurile lor fizice și dimensiunile variate ale particulelor sunt capabile să se asocieze ireversibil cu mai multe micotoxine.
IDAFIX PLUS are capacitatea de a interacționa cu micotoxinele polare și apolare, precum și cu toxinele bacteriene din tractul digestiv.
– Spectru larg de micotoxine
– Controlul permanent al hidrofobicității și CEC
IDAFIX PLUS poate fi utilizat pe toate speciile de animale, cu o eficacitate în doze mici și un cost care oferă un randament/investiție bun:
– Păsări / porci: 1 până la 2 kg / tonă de furaj.
– Rumegătoare mari: 20 până la 40 g/zi.
– Animale tinere: 2 kg / tonă de furaje.
Pentru a afla mai multe despre IDAFIX, citiți articolul nostru „Cum să reduceți riscurile legate de micotoxine cu gama IDAFIX” aici.